Intr-o tara in care transplanturile se mentin la minimumul istoric, se inmultesc cazurile de parinti care ar vrea sa primeasca un semn de la cei care au beneficiat de decizia de a dona.
Dupa ce o mamă, din România, i-a invitat la nunta fiicei pe cei care au primit organele fiului ei, o alta mama a orbit despre actul ei de iubire:
“Din pacate, eu nu am la ce nunta sa ii invit, dar mi-ar placea sa ii cunosc, m-ar multumi sufleteste sa vad ca fata mea traieste prin cineva”, a spus Felicia Bistriceanu, care este din Drobeta-Turnu Severin, scrie libertatea.ro.
430 de transplanturi s-au facut in fiecare dintre anii 2013 si 2014, perioada de varf a donarii de organe din Romania 54 de transplanturi s-au facut in 2019 pana pe 9 septembrie Legea transplantului interzice divulgarea “oricarei informatii privind identitatea donatorului decedat, precum si a primitorului, exceptand cazurile in care familia donatorului, respectiv primitorul sunt de acord” (art. 56).
Felicia Bistriceanu si-a pierdut fiica de doar 20 de ani, pe Lorena, in urma cu doi ani.
“Fata mea era o fata sanatoasa, frumoasa, vesela”. Pana intr-o dimineata de august 2017, cand fetei i s-a facut brusc rau.
“S-a spalat, si-a facut un 3 in 1, si-a aprins o tigara, a tras trei fumuri din ea si a cazut”, i-a povestit mamei prietenul tinerei, care locuia impreuna cu ea in Timisoara.
Felicia Bistriceanu si fiica sa, Lorena Felicia uda trandafirii din curtea casei din Drobeta-Turnu Severin, cand i-a sunat telefonul. Era cealalta fata, care i-a spus ca surorii ei i s-a facut rau, dar ca e la spital si ca va fi bine.
Cateva ore mai tarziu, mama a primit un al doilea telefon de la fiica: “Vino de urgenta la Timisoara”.
“Am ajuns la Timisoara si n-am mai vorbit niciodata cu Lore”, isi aminteste mama si vocea i se stinge.
I-au dat lacrimile. Stie si azi cum a aratat ultima zi petrecuta impreuna, cu putin timp inainte ca fetei sa i se faca rau – era duminica si au mancat impreuna ciorba de burta si sarmale.
La spital, medicii i-au spus ca fiica ei are un anevrism cerebral care e inoperabil:
“Ori va muri pe masa de operatie, ori va ramane o leguma”, isi aminteste Felicia ca a sunat prognosticul.
“Ne-a intrebat daca suntem de acord cu prelevarea de organe. Medicii au vorbit frumos cu noi”, spune mama.
Alaturi de ea, la spital, erau sotul, baiatul si cealalta fiica.
“Ne-am uitat unii la altii si am zis pe loc da, salvam alte vieti”.
Felicia Bistriceanu spune ca a luat aceasta decizie intr-un moment greu al vietii ei din toate punctele de vedere:
“Faceam chimioterapie, abia ma operasem de cancer, nu mai aveam par pe cap”.
Mama a donat rinichii, plamanii si ficatul Lorenei.
“Cu prelevarea de alte tesuturi, cornee, n-am fost de acord, nici sa nu o mutileze si nici sa nu o tina prea mult”, spune mama.
“I-au facut slujba cu preot inainte de prelevare”, isi aminteste femeia, care este crestin-ortodoxa.
Dupa pierderea fiicei, Felicia s-a mutat, impreuna cu familia, in Germania, unde lucreaza ca ajutor de bucatar.
“Am vrut sa evadam”. “Nu pretindem nimic, avem tot ce ne trebuie”, spune mama Lorenei. “M-ar multumi sufleteste sa vad ca fata mea traieste prin cineva. Poate mi-ar alina cumva durerea”.
