Se spune că o mamă este asemenea îngerilor. Nu doarme niciodată și stăruie permanent la Cer, mijlocind binecuvântarea asupra pruncului său.
Și atunci de ce atunci când ajungem să avem propria noastră familie, abia dacă ne sunăm mama odată pe săptămână, îi ducem un cadou de 8 martie sau pur și simplu uităm de ziua de naștere a celei care ne-a împrumutat trup din trupul ei? De ce ne transformăm în ceva ce nu și-ar fi dorit niciodată mama?
Cinstiți-o mereu pe cea mai dragă ființă a voastră
Mânați de problemele vieții, ne aducem aminte de mama, singura ființă din lume care ne oferă dragoste necondiționat doar la ocazii speciale. Oare nu cumva ar trebui să ne arătăm cât mai mult cu putință afecțiunea și gratitudinea față de ea? S-o respectăm și s-o adorăm în egală măsură?
Pentru că mama nu are nevoie de cadouri scumpe, ci de o îmbrățișare și un simplu: Te iubesc. Dar mai presus de toate, de prezența noastră.
Priviți mamele trecute de prima tinerețe cum scriu pomelnice pentru sfânta Liturghie cu mâinile tremurânde, înăsprite de atâta muncă, apoi încredințează hârtia stropită cu lacrimi amare preotului și oftează în colțul basmalei. Pentru cine credeți că se roagă? Pentru noi, cei care le uităm uneori și glasul.
Să nu le facem să plângă, să le călcăm pragul modest al casei de unde noi am plecat în lume și să le susținem povara bătrâneților și să nu le transformăm viața într-o nesfârșită suferință. Mamele nu trebuie părăsite!
