Într-o perioadă când Bucureștiul era numit pe drept cuvânt Micul Paris, abunda de cârciumi celebre, unde-și făceau veacul marii artiști ai vremurilor demult trecute. Dintre toate acestea, un loc plin de amintiri a fost cârciuma lui Moș Pascali, locul preferat al marelui Ion Luca Caragiale.
Vinul se bea cu cana
Cârciuma lui Moş Pascali se afla pe Strada Romană (Mihai Eminescu de azi). Farmecul acestui loc era dat de diferitele sortimente de băuturi şi mâncăruri, dar şi de originalitatea patronului, „cârciumar cum n-a mai fost altul”. „Moş Pascali a început să negustorească pe vremea când negustorul care da lipsă la cântar era purtat prin piaţă.
Pascali era atunci măcelar şi ocupa una din cele 24 de prăvălii câte erau pe vremuri în Bucureşti. Mai târziu, din cauza bolii, Moş Pascali s-a apucat de alt comerţ. A deschis cârciumă. (…)”. Cine au fost care s-au delectat cu pelinul lui Moș Pascali? De la Dimitrie A. Sturdza şi Gheorghe D. Pallade până la Caragiale, Al. Ciurcu sau Mihail Sadoveanu. În „cârciumioara asta tare scundă” vinul trebuia musai să se bea direct din cutie.
Cât cereai, atât ţi se aducea. Şi se bea cu cana, nu cu paharul. Moş Pascali nu dădea alt „mezelic” la vin decât „covrigi de la biserică”. Iar de veneai cu salam după tine, crâşmarul nu-ţi dădea cuţit, spunând că „se face murdărie în local”. Fără să ştie carte, Moş Pascali „însemna pe 5 cu o nulă, pe 10 cu o cruce, pe 100 cu o cruce într-o nulă şi punea pe cineva să-i scrie pe uşă dacă vreun muşteriu rămânea dator”.
Şi mai avea Moş Pascali o ciudăţenie. De câte ori vedea că vreun muşteriu a întrecut măsura, îl convingea printr-o frază hotărâtoare: „Casă, masă, nu aveţi?”.
